Dac-aș avea un trup din gând ușor
Nu m-ar reține depărtări lumești
Și către tine-aș fi purtat în zbor
Acolo, la hotare, unde ești.
Nu-i bai că-mi stă picioru-n alte zări
Și că tu ești la capăt de pământ,
Un gând străbate peste mări și țări
Când mintea spre un loc își ia avânt.
Dar eu nu-s gând, de-acest gând sunt frustrat
Cât trebuie să merg să te găsesc,
Căci sunt pământ cu apă amestecat
Și-al vremii ifos jalnic îl slujesc;
Doar elemente dense am primit
Și-am lacrimi grele și mă simt mâhnit.
Sensul versurilor
Poezia exprimă dorul profund și frustrarea cauzate de distanța fizică față de persoana iubită. Vorbitorul se simte limitat de natura sa pământească, incapabil să depășească obstacolele care îl separă de cel drag.