Ochii văd bine dacă des clipesc,
Că-ntreaga zi se uită la prostii,
Dar când visez, la tine ei privesc
Şi ard în noapte şi în beznă-s vii.
Cu umbra ta noi umbre luminezi,
Esenţa ta şi forma-n lume stau,
Cu-a ta lumină ziua eclipsezi
Când dai vedere ochilor ce n-au!
Dar că te văd când totu-i însorit,
Cum pot să spun c-am ochi blagosloviţi,
Când umbra ta în noapte stă tihnit
În timp ce dorm, pe ochii mei orbiţi!
Şi ziua-i noapte pân’ te voi vedea
Iar noaptea zi când te visez în ea.
Sensul versurilor
Sonetul explorează tema iubirii și a dorului profund. Vorbitorul vede persoana iubită chiar și în întuneric, sugerând că dragostea lor transcende realitatea fizică. Prezența persoanei iubite transformă noaptea în zi, subliniind puterea viziunii și a imaginației în relația lor.