De ce mi-ai garantat un timp frumos,
Fără manta să o pornesc la drum,
Când nori meschini în calea mea ai scos
Splendoarea ta să o ascundă-n fum?
Căci nu-i de-ajuns ca norul să-l străpungi
Și chipul să-mi usuci, bătut de ploi,
Nimeni nu vrea cu-așa balsam să-l ungi
Ce-nchide răni, lăsând ocări mai noi;
Nici a ta jenă nu m-a alinat
Chiar dacă te căiești, sunt chinuit,
E-n van mâhnirea celui vinovat
Pentru acel pe cruce pironit.
Dar lacrima ca perla îți lucea
Putând răscumpăra și fapta rea.
Sensul versurilor
Sonetul exprimă dezamăgirea față de promisiuni nerespectate și suferința cauzată de trădare. Vorbitorul caută alinare, dar o găsește doar în lacrimile de căință, care au puterea de a răscumpăra greșelile.