Și cum să mai fiu iarăși fericit
Dacă ce-i bun mi-a fost complet negat?
Până și noaptea simt că-s asuprit,
Iar ziua sunt mereu persecutat.
Și-acestea două se disprețuiesc,
Dar s-au unit și aspru mă împung,
Și într-una plâng, în alta mă trudesc,
Însă nu pot la tine să ajung.
Zilei îi spun că strălucirea ta
O luminează când afară-i nor,
La fel flatez și noaptea fără stea,
Că chipul trist i-l poleiești de zor.
Dar chinul zilei, ziua lung îl vrea,
Iar jalea nopții, noaptea e mai grea.
Sensul versurilor
Piesa exprimă suferința și dorul profund al naratorului, care se simte asuprit atât ziua, cât și noaptea, și incapabil să ajungă la persoana iubită. El încearcă să găsească consolare în amăgirea zilei și a nopții, dar chinul și jalea persistă.