Toamna a trecut pe lângă mine,
Strada era plină de femei,
Toamna a trecut pe lângă mine,
Și m-a luat de braț fără rușine,
Ca să fiu întreaga noapte a ei.
M-a târât apoi într-o grădină,
Pomii galbeni, cerul cenușiu.
M-a târât apoi într-o grădină,
Și-n grădina plină de rugină,
M-a culcat în iarba ca-n sicriu.
[fluierat]
Și mi-a zis: „Închide ochii bine,
somn ușor de-acuma dragul meu”,
Și mi-a zis: „Închide ochii bine.. „
Și m-a sărutat cum se cuvine,
Și mi-a zis: „De-acuma ești al meu!”
Sensul versurilor
Piesa descrie o acceptare melancolică a morții, personificată de toamnă. Protagonistul se lasă purtat într-o stare de resemnare, unde moartea este văzută ca un somn etern.