Ia-ți buzunarele lungi!
Căci vine toamna cu ploi de frunze.
Și-ai să vrei să aduni,
Castane, amintiri și umbre.
x2
Pune-ți ochii cei mari
Să-ncapă în ei mai multă culoare
Și apoi să te rog să dispari,
În sângele serii spre Soare.
Ia-ți mâinile tale cele mai vii
Să mângâi copacii și iarba
Și apoi cu ce-ai strâns, să mă-nvii
Când peste mine coboară iarna.
Ia-ți buzunarele lungi!
Căci vine toamna cu ploi de frunze.
Și-ai să vrei să aduni,
Castane, amintiri și umbre.
x2
Lasă-ți chipul tău alb
Asemeni unui nor să plutească
Peste câmpul verde și calm
Ce-a obosit să mai rodească.
Și lasă-ți părul negru-n vânt,
Ca un vultur să zboare
Peste trupul meu fremătând
Și-nchis cu inima în Soare.
Ia-ți buzunarele lungi!
Căci vine toamna cu ploi de frunze.
Și-ai să vrei să aduni,
Castane, amintiri și umbre.
x2
Sensul versurilor
Piesa evocă sentimentul melancolic al toamnei, invitând la contemplare și adunare de amintiri. Este o metaforă despre acceptarea trecerii timpului și pregătirea pentru iarnă, atât la nivel fizic, cât și emoțional.