Să fie mute, azi, taberele:
Soldați, să ne cernim armele prin atâtea lupte
purtate,
Și fiecare, retras, cu sufletul greu, să cinstească
Moartea iubitului comandant.
Nici zbuciumul luptelor vieții,
Nici izbânzi, nici înfrângeri – toate aceste sumbre
întâmplări ale timpului pentru el nu
mai sunt,
Încărcând ca norii denși firmamentul.
Dar cântă, poete, în numele nostru,
Cântă dragostea ce i-o purtam – pentru că tu, cel
care-a trăit în tabere, o știi cu-adevărat!
În timp ce-i coborâm aici coșciugul,
Tu cântă – până ce se-nchid asupră-ți porțile țărânei
– un vers
Pentru inima grea a soldaților.
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu funebru adus unui comandant decedat. Soldații sunt îndemnați să cinstească memoria acestuia, iar un poet este chemat să cânte dragostea și respectul purtat de aceștia, transformând durerea în versuri.