Plin de viață, în carne și oase, la
ceasul acesta stând vajnic în văzul lumii,
În al patruzecilea an al vieții mele și al optzeci
și treilea al acestor State unite,
Celor ce vor trăi de azi într-un veac (sau peste
oricâte veacuri de aici înainte),
Vouă, tuturor care încă nu v-ați născut, vă adresez
aceste imnuri străduindu-mă să pătrund
în sufletul vostru.
În clipa în care le veți citi, eu pentru toți voi fi
devenit invizibil,
Dar voi, care la rândul vostru veți fi, în carne și
oase, în văzul lumii, veți înțelege ce
vor să spună poemele mele și veți căuta
să pătrundeți în sufletul meu,
Presimțind ce fericiți ați fi dacă alături de voi aș
putea sta, fiindu-vă tovarăș;
Fie deci ca și cum ar fi așa într-adevăr. (Nu fiți
chiar atât de siguri că nu sunt lângă voi
în clipa asta.)
Sensul versurilor
Piesa este o meditație asupra vieții și a legăturii dintre generații. Vorbitorul se adresează viitorului, dorind să lase o amprentă și să comunice cu cei care vor veni.