Noi, doi, ce multă vreme am fost înșelați!
Revenind de unde am plecat, schimbați, dispărem în grabă.
Natura găsește întotdeauna o ieșire.
Suntem Natură. Multă vreme am fost absenți,
dar, acum, ne-am întors.
Devenim plante, trunchiuri, frunzișuri,
rădăcini, scoarță de copaci,
Suntem stânci, ne tolănim pe pământ;
Suntem stejari, creștem în luminișuri unul
lângă altul;
Suntem amândoi în turme de sălbăticiuni, firești
ca oricare dintre ele, păscând împreună;
Suntem doi pești și înotăm în mare împreună;
Suntem ceea ce sunt florile de salcâm, lăsând,
dimineața și seara, miresme pe cărări;
Suntem, de asemenea, obișnuitele necurățenii ale
animalelor, suntem legume, minerale;
Suntem doi ulii de pradă, ne rotim sus și privim în jos;
Suntem doi sori strălucitori, noi care ne mișcăm
ca aștrii pe orbită, noi care suntem ca două comete;
Suntem rătăcitori prin pădure, în patru labe
și cu colții scoși, sărind pe pradă;
Suntem doi nori care, dimineața și seara,
plutim în înălțimi;
Suntem două mări ce își amestecă apele, două
zglobii valuri rostogolindu-se unul
peste altul, înfășurându-ne unul în altul;
Suntem atmosfera, transparentă, primitoare,
accesibilă, impenetrabilă;
Suntem zăpadă, ploaie, frig, întuneric, suntem
amândoi fii ai planetei și în
același timp demiurgi ai ei.
Ne-am rotit și ne-am rotit, până am
ajuns iarăși acasă.
Am lăsat totul pe drum în afară de
libertate;
Am părăsit totul în afară de propria
noastră bucurie.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de reîntoarcere la natură și la esența primordială a ființei. Doi indivizi se transformă în diverse elemente ale naturii, simbolizând unitatea și libertatea găsite în simplitate și în conexiunea cu mediul înconjurător. Ei lasă în urmă totul, păstrând doar bucuria și libertatea.