Porțile șurii țărănești stau larg deschise și așteaptă,
Fânul uscat e clădit în carul ce merge la pas,
Lumina joacă între verde și cărămiziu,
Câte un snop e-nfundat să n-atârne claia.
Eu sunt acolo, ajut, tocmai în vârful carului,
Cu picioarele-ntinse, abia simt hurducăturile
Sar de pe cruce jos, plin de trifoi și sulfină,
Și mă dau peste cap, încâlcindu-mi părul prin scaieți.
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri nostalgice din copilărie, petrecută la țară. Descrie scene idilice cu lucrul la câmp și joaca în natură, reflectând o stare de spirit senină și contemplativă.