Ucenicul-măcelar își scoate șorțul plin de sânge,
sau își ascute cuțitul pe dunga tarabei,
Zăbovesc bucuros să-i ascult vorbele de duh și să-l văd
cum țopăie jucând de unul singur.
Fierarii cu pieptul păros și-nnegrit înconjur
nicovala
cu barosul în mână, olaltă cu toții,
aerul frige din foale de foc.
Din pragul plin de zgură mă uit cum se mișcă.
Torsul lor suplu se-ndoaie o dată cu brațele tari
Și saltă ciocanul agale și-l dau peste cap
și fără de greș îl lasă să cadă,
Ei nu se grăbesc, la rând fiecare lovește.
Sensul versurilor
Piesa descrie scene din viața de zi cu zi, surprinzând imagini ale muncii și ale oamenilor care o prestează. Observatorul contemplă activitățile măcelarului și ale fierarilor, capturând esența mișcărilor și a ritmului lor.
