Floricică, floare albă
Stai o clipă și te-ntreabă
Ce te faci că vara trece
Și-o să vină vreme rece
Și vântul o să te aplece.
Viață, viață, ești frumoasă
Când ești tânăr nu îți pasă
Dar când treci de jumătate
Parcă-auzi ceasul cum bate
De nimica nu-ți mai arde.
Ref:
Cum e omul e și-o floare
Astăzi e, mâine dispare
De-aia mă-ntreb mereu
Cine sunt și ce sunt eu
Viața omului o clipă
Cât o fărâmă de mică
De-aia mă-ntreb mereu
Cine sunt și ce sunt eu.
Floricică, floare albă
Stai o clipă și te-ntreabă
Ce te faci că vara trece
Și-o să vină vreme rece
Și vântul o să te aplece.
Ref:
Cum e omul e și-o floare
Astăzi e, mâine dispare
De-aia mă-ntreb mereu
Cine sunt și ce sunt eu
Viața omului o clipă
Cât o fărâmă de mică
De-aia mă-ntreb mereu
Cine sunt și ce sunt eu
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra naturii trecătoare a vieții, comparând omul cu o floare care se ofilește. Pune întrebări existențiale despre identitate și scopul vieții, subliniind fragilitatea și scurtimea existenței umane.