Tândălească bătrânele boaite.
Tândăleala le roade.
Pe baricadele inimii, haide,
tovarăși!
Pe baricade..
Comuniștii nu-și lasă unghere
și punți de retragere.
Futuriști, viitorul vă cere
salturi mai agere!
N-ajung locomotivele, smulge-le
iureș zvâcnind ca din tun.
Dacă în cântec nu huruie fulgere,
curentul electric la ce mai e bun?
Inima știu cum vă bubuie vouă;
gâfâie,
fluieră ca
Locomotivele serie nouă –
R,
Șa,
Șcia.
N-ajung vipuști colorate,
nici soviete de deputați:
ca să pornească armate,
armatelor marșuri le dați!
Tobe, prin geamuri,
cu căngile trage-le,
pe străzi du pianul,
să sune du-l,
dar să se-audă în huiete agere
tunetul.
Degeaba trudești în uzine,
Degeaba-n funingine zaci,
dacă holbezi
la fasturi străine
ochii buimaci.
Zvârliți vechiturile proaste.
Adevăruri-gunoaie-s cu lăzile.
Piețele – sunt palatele noastre.
Peneluri – străzile.
Filele vremii
desfăcând din peceți,
tu revoluției glorie adă..
Futuriști, toboșari și poeți,
ieșiți în stradă!.
1918
Sensul versurilor
Piesa este un manifest artistic revoluționar, chemând artiștii (futuriști, toboșari, poeți) să iasă în stradă și să folosească arta ca pe o armă. Este un îndemn la acțiune și la transformarea societății prin forța creatoare.