Gavril Rotica – Femeilor Române de la Noi
Plâng munţii noştri şi pe şesuriTot jalea satu-l înveşmântă.În sfinte funduri de biserici,Sub lespezi, ţărna se frământă.E duhul mamelor străbune,Înlănţuit în ţărna sură,E sânge ce-ar voi să strigeCă viaţa unui neam se fură.Şi noaptea-mbrobodit-a ţara;Nu-i nimeni cine să audăUn glas înăduşit de mamă,A lutului prea sfântă trudă.Pleacă-ţi urechea, strănepoate!Străbunele pe voi vă cheamăŞi geme în … Citește mai mult