Versuri corectate și adnotate
„Cu atenție mărităOrice fată se mărită”.Tu care-ai fost un porțelan de Saxa,blând trandafir amirosind discret,mi-ai zdruncinat cuvintelor sintaxași-o parte din chenzina de poet.Seara veneai în urbea solitarăunde creșteau arțari și sicofanți,eram elev la școala militarăși-aveam sfieli și pantaloni bufanți.Erai frumoasă, văduvă, distinsăși-ntr-un amurg ce-agoniza în spumedeodată fără jenă mi-ai pretins săfugim la naiba, amândoi, în … Citește mai mult
Unei văduve.Ce văduvă nenorocită!N-are-n picioare nici opinci!Șase copii și-i oropsită!Acum un an avea doar cinci!
(El desdichado).1854.Sunt sumbrul, văduvitul – sunt cel nemângâiat,Sunt prințul Aquitaniei, cu turnu-n praf căzut:Mi-e astrul mort – lăuta-mi, cu ceru-i înstelat,Un negru Soare poartă – Melancolia – scut.În noaptea mormântală, tu, ce m-ai mângâiat,Redă-mi un țărm italic, Posilipul pierdutȘi floarea dragă mie, în duhul cel uscat,Și bolta unde vițe măceșul a-văscut.Sunt Amor sau sunt Phoebus. … Citește mai mult
Zice că demult, odată,Un pitic s-a însuratCu o văduvă bogată,Ce fusese măritatăCu un mare om de stat.Și-o fi dus ea, altădată, o viață mai tihnită,Dar la urmă și piticul a făcut-o fericită….Cu muncă și cu răbdare,Poți face cât unul mare.
La masă! Ce-ntârzii?Ies șobolanii iară.Slănina e-n feliiPe pâinea de secară.Să stăm alăturațiPe banca scârțâindă,De foc apropiațiCăldura să ne prindă.Ai brațe calde, vii,Și tari cum e frânghia.Din pâine mușcă-ntâi,Să-nfig apoi gingia.Iubesc bogatu-ți trupRotund și gras de slugă,Mă ispitesc, mă rupFormele tale-n fugă.Când sânii legănațiSub ochii mei se plimbă,Gurguii tăi roșcațiÎi simt arzând pe limbă.Mi-i trupul pofticiosȘi … Citește mai mult
Frunzuliță de nuc deasă,Unde-i văduva rămasă, of, lume,Plânge dranița pe casă.Ca de amar și supărarePlânge colbul sub picioare, of, lume,Și iarba de pe răzoare.Că nu-i mai mare amărăciuneDecât văduvia-n lume, of, lume,N-o mai poarte, Doamne, nime’!Cin’ n-o băut ist paharNu știe, n-are habarSă-ți duci viața în amar, of, lume,C-o dat scarba că e bine, of, … Citește mai mult
Cine a învățat-o vreodată pe văduvita soațăsă se jertfească pe rugulsoțului ei defunct?Și cine a învățat vreodată iubireasă găsească beatitudineaîn renunțare?
Bătrâna se scoală cu sfialăȘi-și spune pătrunsă a ei rugăciune:O, Doamne! Trăiască-mi stăpânul herțogMulți ani fără număr, din suflet te rog!Necazul te-nvață să rogi. Stăpânul ce tocmai intrase pe ușăCrezu că-i nebună și-i spuse: – MătușăEu chiar am trecut afară pe drumCând rug-auzi. Te rog să-mi spui cumNecazul te-nvață să rogi? Opt vaci am avut, … Citește mai mult
Am corpul purtat până-n vântAm ochii de văduvă seciDin stele ce-au lovit la pământAm praf pentru gloanțele reci.Pe străzile-nguste n-am locPe limbi de asfalt trase-n jurMă pierd, mă sufoc, mă înecÎn valul gloatei în sur.Vreau azi să mă lași amețitCu privirea prinsă în noriVreau azi să adorm îmblânzitÎn culorile stelelor goi.Patinează-n piept adâncFunerare flori în … Citește mai mult
La fântâna de pe coastăPlânge-o tânără nevastăCu ochii secați și goiVăduvă după nevoi, maiStă și plânge la fântânăCu doi copilași de mână (x2). Carte scrisă a primitCă bărbatu-i o murit, maiZace în pământ străinRăpus-o muhain, maiS-ar duce măcar să vadăDe are săpat o groapă (x2). Copilași-s mititeiTe arde mila de ei, maiCu mânuțele amândouăRup o … Citește mai mult