M-am născut când murea speranța.
Conțin lut, instinct, dorință izbucnitoare,
Un sens deocamdată pierdut
Și multă, multă tăcere.
Îmi lipsește rima.
Nu-s bogat, în rest îmi aparține totul.
Pesimismul înconjurător
Mă transformă în cel mai optimist.
Sunt certat cu mine însumi,
Caut să mă împac,
Dar încă nu vreau..
Mă joc în permanență
Chiar și cu detrimentul,
Doresc să mă mir..
Ca un muzician care nu mai cântă
Și i se cântă muzică proastă,
Ca un actor care nu mai face teatru
Și i se joacă resturi,
Ca un orator care nu mai vorbește
Și i se toarnă van,
Ca o ființă care nu mai trăiește
Și i se aruncă viață în desfrâu,
Ca un om care e ultim
Dar i se tot prezintă primi
Ca un sens care nu este înțeles
Doresc să mă mir..
Doresc să vă mir..
1997
Sensul versurilor
Piesa explorează conflictul interior și căutarea identității într-o lume dezamăgitoare. Vorbitorul se simte deconectat de sensul vieții și aspiră la uimire și mirare, în ciuda circumstanțelor dificile.