Drumet din cine știe ce locuri depărtate,
În ochii lui albaștri purtând întreg seninul,
La porțile vrăjite s-oprește pelerinul
Și-ascultă largul vuiet ce vine din cetate.
S-oprește și ascultă, și tremură străinul
De ce îl roade teama și inima îi bate
Acuma când ajuns-a la porțile visate?
De ce nu trece pragul cetății beduinul?.
Să intre?
Nu!
Îi e frică
Orașul poate-l minte
Și nu-i cum îl visase în ceasurile sfinte,
Când îl ghicea, departe, dormind în somn de lună.
Se-ntoarce pelerinul pe unde-a fost sosit,
Pe când în depărtare amurgul își aduna
Aripa-i uriașă de vultur obosit.
Sensul versurilor
Un călător ajunge la destinația mult visată, dar este cuprins de teamă și incertitudine. În loc să intre în oraș, alege să se întoarcă, dezamăgit de discrepanța dintre vis și realitate.