De mult, de mâine și de ieri
În muguri, în nouri și izvoare
Sunt eu — aceeași sărbătoare
Cu miile de primăveri,
Cu toate primăverile,
Cu toate Învierile,
Cu toate bucuriile
Când sosesc Floriile,
Cu serile când Deniile
Îsl limpezesc vedeniile,
În aurul de seară
În flacăre de ceară,
Când catapetesmele
Le cuprind miresmele
Fumului sfințit,
Când în asfințit
De tragică Vineri,
Arhanghelii tineri
Cu aripi cernite —
Fulgere mocnite —
Trec în vâlvătaie
Și din trâmbiți taie
Marile tăceri
Marile dureri.
Nourii de tuci
Pe cele trei cruci
Și desfac perdele
Să se vadă stele
Și-n cerul senin
Cel ce înviază
Înmiită rază —
Lumină de crin
În veci să se vază!
Sensul versurilor
Piesa evocă ciclul etern al naturii și al credinței, celebrând momentele sacre și bucuriile spirituale. Versurile descriu o călătorie prin anotimpuri și ritualuri religioase, culminând cu imaginea învierii și a luminii divine.