După ani și ani de zile
M-am întors în sat la mine,
Găsii satul pustiit
Și de neamuri părăsit.
Și m-am oprit la o casă,
La o măicuță miloasă,
Rezemată-n poartă sta
Și pe mine mă-ntreba:
– Văd că te-ai oprit la mine,
Pe cine cauți, străine?.
– Nu-s străină, că-s din sat,
Numai de mult am plecat,
Te-aș întreba dacă știi
Unde-s a’ mele neamuri.
Cum pot, Doamne, să nu plâng
Când văd crucea pe mormânt,
Când văd crucea pe mormânt
Și părinții mei că nu-s,
Nu-s nici frați și nici surori,
Și nici căsuța cu flori?!
La mormântul mamei mele
Eu nu mai am mângâiere.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă a unei persoane care se întoarce în satul natal după mulți ani și descoperă că totul s-a schimbat, iar familia sa nu mai este. Călătoria se transformă într-o confruntare cu pierderea și cu amintirile dureroase.