Veritasaga feat Kombat Si Scanteie – Complicat de Simplu

Privind în ochii, văd care-i sensul în cursul vieții,
zâmbetul unui copil cu ură, în gânduri,
un murmur strică totul,
și vreau să fur clipa,
vreau să îngheț momentul,
vreau să uit că-i totul complicat, vreau sentimentul înapoi, dar mă pierd vioi într-o mie de gânduri, punând pe foi, noi rânduri, exprimând complexul în cuvinte simple, trăind gândul ce mă umple, și vreau să fiu gol sau golit de convenții și, cu tine de atâtea întrebări lipsit, văzut totul fără acele explicații la orice, scutit de întrebarea „de ce?”, observând o viață cum trece fără ca, asigurând un trai, prin metode elementare, acceptând care pe care, ca regulă numărul unu, plecând la vânătoare, pentru a asigura de mâncare pentru gurile alor mei, purtând de inflație, nație de șomaj, de șef, de zmei, la colț de stradă de ce. (?) scăpând. Vreau dreptate fără să-mi vând ce-a mai rămas din puritate, și mai presus de toate, vreau să văd lumea văzând ca mine, dar e complicat de simplu, sunt corzi prea fine de atins, căci ei deja s-au stins, s-au prins în pânze pictați în culori moarte, și e complicat de simplu pentru toți și-mi vine să urlu, să m-arunc căci am clacat, m-am săturat, vreau totul cum vreau și am plecat. Dacă-i vina cuiva, e vina voastră, voi m-ați placat.

Refren x4
Let it be, if it was all so simple.

Ce-i asta? Ce-i cu gestul ăla? Iar mă-ncerci cu testul ăla? De ce mă privești așa? Oare poți să vezi fașa cu care sunt legat? Căci mi-au lăsat sufletul în loc, cei care-au plecat. Așa ne pierdem toți puținele noastre zile pe Terra, căci în mințile noastre se conturează furtuna cu tempera, încearcă a-ți tempera avântul, căci lucrurile astea-s precum vântul, bat mereu în altă direcție, îți coboară, sau îți cresc ție, speranțele. Nu mai încercați să vedeți ațele cu care suntem manevrați, căci păpușarii sunt prea buni și prea ciudați. Nu mă înțelegeți greșit, nu vă cer să cedați, doar că e clar, că nu poți rezolva orice cu gândul, iar așteptând fericirea, vă dați seama că e prea lung gândul și atunci începeți să complicați totul, începeți să complotați complotul, încercând să vă completați efortul, dar de fapt, între priviri și mistere fără margini, dragoste și sentimente, pe care nu le vezi pe pagini, totul e mai simplu decât pare, doar pentru că ne simțim noi mici, nu înseamnă că totul e mare (totul e mare).

Refren x4

Aa.. e complicat să exprimi simplitatea vieții, e ca și cum ai încerca prin semne să exemplifici frumusețea tinereții, cei din jur au de la tine pretenții, consideri tu, exagerate, însă chiar simplitatea lor le-a conferit mărimi exagerate, ai vrea să vezi în fiecare un frate, dar știi prea bine, că asta nu se poate, așa că-i dai drumul mai departe, viața trebuie trăită, și nu uita, luptă, când dai peste o potecă mai abruptă, precum prințul lui Macedonski, sau opozanții lui Sobieski, nu alege drumul cotit, luptă cu viața, trăiește ce-ai de trăit, chiar dacă e complicat de simplu, fii atent, ascultă, și aplică, tot ce-am grăit.

Da, mai ușor punem hotare recunoștinței, decât speranței și dorinței, mai ușor punem capăt vieții, decât suferinței, dar viața și suferința parcă se contopesc, ești atins de ce spun, bănuiesc. Steagul pe care tu îl fluturi, nu trebuie să fie unul alb, oricum ești ca un naufragiat în larg, putând fi adus la mal doar de valuri, în cele ideale depinde totul de elanuri, în cele reale de străduință, făgăduiește numai ce poți da, nu totul e cu putință, viața ce-o urmezi nu te mai lasă nici să visezi, încerc să te învăț cum să o crezi, nu vezi, nu crezi, e complicat de simplu să evadezi, ar trebui s-apreciezi ce zic, dar lasă că-mi spui totul, de fapt, nu spui nimic (de fapt, nu spui nimic).

Refren x4