Cineva îmi cuprinde umerii
Altcineva mă privește lupește
Un altul își scoate pălăria
Să devină mai vizibil
Fiecare încearcă să afle
Dacă mai știi tu cine sunt eu.
Bătrâne și bătrâni necunoscuți
Le atribuie nume flăcăuanilor
Și fetișcanelor din memoria mea.
Pe unul din ei l-am întrebat
De mai trăiește și de mai e bogat
Gheorghe Curea.
Sunt chiar eu răspunse el
Cu o voce de pe cealaltă lume.
Eu îi mângâi obrajii cu palma
Rugându-l din priviri să-mi spună adevărat
Dacă aș mai fi în viață eu însumi
Sensul versurilor
Piesa explorează tema identității și a memoriei, prin întoarcerea la originile rurale. Naratorul se confruntă cu trecutul și cu întrebări despre propria existență și continuitate.