Călătoresc
Drumul de-asemenea călătorește.
Drumul oftează
Printr-un adânc, printr-un întunecos oftat
N-am timp să oftez
Călătoresc înainte.
Nu mă mai împiedic
De adormitele pietre de pe drum
Călătoresc mai ușor.
Indolent vântul
Nu mă mai ia cu vorba
De parcă nici nu m-ar observa
Călătoresc mai repede.
Gândurile-mi spun că lăsasem
Un fel de sângeroasă, de surdă durere
Pe fundul abisului din urma mea.
N-am timp de reflecții
Călătoresc
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie, atât fizică, cât și metaforică, în care protagonistul lasă în urmă durerea și regretele. Accentul se pune pe mersul înainte și pe depășirea obstacolelor, sugerând o evoluție personală și o eliberare de trecut.