Sunt numai bucurie care ard,
Căldură pentru oameni sunt;
Sunt pară vie când îi cânt,
Din flăcări mi-am făcut stindard.
Sunt numai cântec, foc și gând,
Pământ din trupul țării cald,
Din rădăcini se suie, și se scald
În mine moșii mei râzând.
Azi își preumblă ochii peste țară,
Și de te-ncumeți pin’ la ei să urci,
Îi întâlnești cu brâncile pe furci,
Gata pentru noi iară să moară!
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment puternic de bucurie și patriotism, legat de sacrificiul strămoșilor pentru țară. Vorbitorul se identifică cu căldura, cântecul și focul, simbolizând spiritul viu al națiunii și legătura cu trecutul eroic.