Mi-e sufletul de-un verde crud,
Ca-n lacurile dulci mătasa broaștei,
Simt primăvara-n mine cum dospește;
De prima ploaie cu bulbuci mi-e trupul ud
Și dragostea de viață-n mine crește.
În codrii-abia-nverziți mă simt pe mine
Și-n claviatura frunzelor ce mișcă,
Aud cum cântă agatârșii din caval
Și chiar pe Deceneu l-aud cum vine,
Să stea o țâră la taifas cu Decebal.
Cum aș putea atunci să nu tresar,
Să nu simt seva din copaci cum urcă-n mine
Cum reîntineresc în sinea mea,
De-mi vine pân’ la cer să sar,
Și inima s-o-mpart la toată lumea?!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o conexiune profundă cu natura și un sentiment de reîntinerire odată cu venirea primăverii. Vorbitorul se simte revitalizat și copleșit de bucurie, dorind să împărtășească această stare cu toată lumea.