Apropie-te astăzi, copilărie, să mă vezi,
Ca-n vremea când visam o lume mai bună prin livezi,
Când mă luam la trântă cu soarele de brâu
Şi încercam toți mânzii visului să-i priponesc în frâu,
Când prunc, cu donițe pirogravate, prin țară am umblat
Şi zările, Măriuțe zvelte, pe ochi m-au sărutat.
Cu doinele alături cântând în gând apoi,
Din când în când la Horia uitându-mă-napoi,
Visam cum se arată, din spumă, un erou,
Ca din străbune lacre un dor într-un ecou,
Să vină blând la mine, în inimă să stea,
Să-l simt cum strălucește şi frige ca o stea.
Aș vrea să fiu acuma mai tânăr şi mai pur,
Să-i simt brațul pe umăr şi palma de azur,
Să fiu pădure, iarbă, o delniță de flori,
Iar tu, eroul țării, în mine să cobori.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul de copilărie și idealizarea unui erou național. Vorbitorul își dorește să se întoarcă la puritatea copilăriei și să simtă prezența eroului în sufletul său, ca o sursă de inspirație și putere.