Mihai Eminescu – Horia
Să privească-Ardealul, lunei i-e rușineCă-a robit copiii-i pe sub mâini străine.Ci-ntr-un nor de abur, într-un văl de ceață,Își ascunde tristă galbena ei față.Horia pe-un munte falnic stă călare:O coroană sură munților se pare.Iar Carpații țepeni îngropați în noriÎși vuiau prin tunet gândurile lor.Eu am – zise-un tunet – suflet mare, greu,Dar mai mare suflet bate-n … Citește mai mult