Versuri corectate și adnotate
Visul lui Ștefan cel Mare.Seara răspândește umbrele-i ușoare.Și melancolia trece gânditoare.Dar Ștefan cel Mare, rătăcit prin văi,Dintr-un corn de aur cheamă bravii săi.Inima-i zdrobită ca a lui oștire;Țara-i întristată ca a lui gândire!.Pe un colț de piatră șade el în dor;Vântul suflă păru-i lung, fluturător.Pentru-ntâia oară inima lui plânge!Ochii lui revarsă picături de sânge.Acolo dă … Citește mai mult
O IMPRESIEPuțini erau la număr ostașii României,Dar când ale lor cete pe luciul câmpieiSemeț înaintară cu pas răsunător,Din sulițe, din coifuri, din armele albite,Când soarele în unde, în raze aurite,Lumina își răsfrânge pe steagul tricolor,Când caii, repezi, ageri, cu coame răsfirate,Cu nările aprinse, cu gurile spumate,Mușcând de neastâmpăr zabala ce-i ținea,Izbind sub ei pământul și … Citește mai mult
Fragment epic.CÂNTUL I.Cânt armele române şi căpitanul mareCe-mpinseră păgânii şi liberară ţara,Răzbunătoare spaimă luciră peste Istru,Peste Carpaţi trecură de glorie-ncinseŞi toţi românii-ntr-una uniră subt un sceptru,O acvilă, o lege, cum are ca să fie.În van o crudă soarte i-alungă nempăcată,În van conspiră iadul să-i ţie-n întunerecŞ-asupra lor trimite fatala dezbinareŞi uneltiri străine ş-împerecheri civile,Căci Domnul … Citește mai mult
Zic pădurile pe frunze:Câte-ncearcă omu-n lume,Cântece se-aud pe buze,Doina strămoșească spuneDe-un Mihai Vodă Viteaz,Braț puternic, gândul treaz,Ce-a sădit dorul dreptățiiPe Câmpia Libertății.Zic pădurile ce știuȘi nu cântă a pustiuPe-un picior de dulce plaiDe viteazul Domn Mihai:Fost-a Vodă om stăpân,Om viteaz și om românCe-a unit dureri și viseCu nădejdile lui scrise.Cântă lacrima vărsatăDe durerea de-altădată,Luncile și … Citește mai mult
Ascultați-mă, prieteni, nici n-o să mai fie iarnăA trecutVladimirescu ca un tânăr zeu român.El avea pe cap cilindru, și avea-n mustăți o armă,Și-i cădea pe cal un paloș, fără teacă, paloș spân.Și l-au îmbăiat cinci râuri și numite toate JiuriȘi l-au îmbrăcat cinci Gorjuri și mantaua boareluiȘi de unde să mai vină iarna, când acele … Citește mai mult
Și se făcea că prin ArdealUmbla de-o vreme Iancu iarTrecând îngândurat pe calȘi cu pistoalele-n serpar.Era tot tânăr și feciorȘi-avea pe chip surâsul blândȘi ochii mistuiți de dorArzând pe fața lui de sfânt. Refren: Focuri se-aprind din deal în dealȘi cerul țării e curatCând trece noaptea prin ArdealIancu Avram îngândurat. El se oprea din când … Citește mai mult
Strofa I.Când veni Abrudul și Vidra se scoală,Se scoală Ardealul cu toate din poală,E semn de răscoală.Și stelele au de șoptit un mesaj:Urmați-l pe Iancu români! Și curaj!Și haideți la Blaj.Nu-i demn de-un popor să tot umble cu jalbaȘi Turda și Clujul și Deva și AlbaÎl așteaptă lui talpa.E regele dacilor: Iancu AvramȘi el este … Citește mai mult
La poalele Carpaților,Sub vechiul tău mormânt,Dormi, erou al românilor,O! Ștefan, erou sfânt!Ca sentinele falniceCarpații te păzescȘi de sublima-ți glorieCu secolii șoptesc.Când tremurau popoareleSub aprigii păgâni,Tu le-apărai cu brațeleVitejilor români.Cu drag privindu-ți patriaȘi moartea cu dispreț,Măreț în sânul luptelor,Și-n pace-ai fost măreț.În cer apune soareleStingând razele lui,Dar într-a noastre sufleteÎn veci tu nu apui!Prin negura trecutului,O! … Citește mai mult
Apropie-te astăzi, copilărie, să mă vezi,Ca-n vremea când visam o lume mai bună prin livezi,Când mă luam la trântă cu soarele de brâuŞi încercam toți mânzii visului să-i priponesc în frâu,Când prunc, cu donițe pirogravate, prin țară am umblatŞi zările, Măriuțe zvelte, pe ochi m-au sărutat.Cu doinele alături cântând în gând apoi,Din când în când … Citește mai mult
Ștefan, Ștefan domn cel mareSeamăn pe lume nu areDecât numai mândrul soareDecât numai mândrul soare.Din Suceava când el sarePune pieptul la hotareCa un zid de apărareLumea-ntreagă stă-n mirareȚara-i mică, țara-i tareȘi dușmanul spor nu areDin Suceava când el sarePune pieptul la hotareCa un zid de apărare