L-au zămislit străfunduri de pădure,
Din lacrimile celor mulți și fără țol,
Să lovească-n cei ce au venit să fure,
Cu brânca dreaptă, trăznet, pe pistol.
A crescut ca steiu-n strai sărac,
Cu inima plecată peste gloată,
Ascultând cum din adânc de veac,
Gem sufletele celor trei pe roată.
Astăzi doarme somnul său adânc,
Alăturea de Horia, sub gorun, în glia geto-dacă,
De nu s-ar fi născut cu spada la oblânc,
Istoria Transilvaniei ar fi cu zeci de veacuri mai săracă.
Sensul versurilor
Piesa evocă figura lui Avram Iancu, erou al Transilvaniei, subliniind originile sale umile și rolul său crucial în istoria regiunii. Se accentuează sacrificiul său și importanța moștenirii sale pentru identitatea națională.