Am vrut pe strune de lăută,
Prin vers, prin grai şi prin cântare,
Să scriu un imn frumos şi mare
Pentru țara asta însorită.
Dar mi-ar trebui sute de ani lumină
Să chivernisesc cuvântul
Şi tot n-aș putea scoate mustul
Pentru cât mi-e inima de țară plină.
Şi câte n-aș mai fi voit să fac
Şi mai dau o fugă, pe la Sabinuța, în Albac.
Pentru moții mei din Iara,
Unde-mi aleargă bourii gândului seara.
Livada noastră din părău, împurpurată,
Mă strigă-n somn noapte de noapte
Şi câte alte multe șoapte
Nu le-aș da pe lumea toată?
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința profundă de a celebra frumusețea țării și a locurilor natale, dar și sentimentul că niciun cuvânt nu poate cuprinde pe deplin dragostea și emoția simțită. Este un omagiu adus patriei și amintirilor dragi.
