Prin trestia din baltă ce-n aer se mlădie,
Răsună-n dimineață o tainică-armonie.
Sunt zâne ce se scaldă în fragedele zori?
Nu-s zâne, dar copile, a zânelor surori.
Virginile în apă intrat-au cu sfială,
Ș-acum se joacă vesel în dulcea-i răcoreală,
Șoptind, privind în undă albastrul cer senin,
Umplând cu flori de nufăr cămeșa de la sân.
O rază aurie prin stuhul des pătrunde
Și gingaș luminează în cuibul ce le-ascunde
Comori de tinerețe, comori de fericiri,
Încântătoare forme de albe năluciri.
Priviți! cetatea verde se mișcă, se deschide.
O mândră copiliță apare, iese, râde
Și lunecă.. Deodată, rotunzi și albiori,
Apar la foc de soare doi nuferi plutitori
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă idilică cu fete tinere scăldându-se într-o baltă, într-un cadru natural mirific. Ele se bucură de tinerețe și inocență, umplând atmosfera cu o armonie tainică și o frumusețe pură.