Cum e viața, cum e viața omului
E ca frunza, e ca frunza pomului
Frunza cade jos de vânturi
Și omul de multe gânduri [x2]
Să fii sărac, dar plin de bogăție
Să fii umil, dar lumea să te știe
Să plângi în somn, dar ziua să zâmbești
Să n-ai nimic, dar tu să dăruiești [x2]
De-ar știi omul, de-ar știi omul de ce-ar da
N-ar mai bea, n-ar mai bea, n-ar mai mânca
N-ar mai bea, n-ar mai mânca
Toată ziua trist ar sta [x2]
Să fii sărac, dar plin de bogăție
Să fii umil, dar lumea să te știe
Să plângi în somn, dar ziua să zâmbești
Să n-ai nimic, dar tu să dăruiești [x2]
De-ar știi omul ce e viața
Că e mai subțire ca ața
Astăzi e, mâine se duce
Cine știe cin’m-o plânge [x2]
Să fii sărac, dar plin de bogăție
Să fii umil, dar lumea să te știe
Să plângi în somn, dar ziua să zâmbești
Să n-ai nimic, dar tu să dăruiești [x2]
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra fragilității vieții și a importanței bogăției spirituale în detrimentul celei materiale. Sugerează că adevărata valoare constă în umilință, dăruire și capacitatea de a găsi bucurie chiar și în suferință. Omul ar trebui să prețuiască viața și să fie conștient de efemeritatea ei.