Diseară-i plecarea în insula mea
Trăsura de nuc te așteaptă la scară
Ia-ți haine mai groase și nu-ntârzia
Căci câinii polițiști s-ar putea să apară
Nu-ți face probleme, birjarul e mort
Și caii-s morți și trăsura e moartă
Fugim fără martori într-un nu știu ce port
În insula mea la cinci capete sparte
Nu-ți face probleme, birjarul e mort
Și caii-s morți și trăsura e moartă
Acolo vom crește copii monstruoși
Lachei de metal și de mîzgă vor râde
Povești ne-or ticsi de la moși și strămoși
Tic-tac telegraful, cadavrele ude
Vom trage trei filme color, de deochi,
și le vom trimite în lume de-a rîndul,
ca-n sticle bagîndu-le în cîte un ochi,
Al patrulea ochi pentru casă păstrîndu-l.
Nu-ți face probleme – e mijlocul verii
E mijlocul iernii, ciudată poveste
Iar când vei urca e-n zadar să te sperii
Trăsura ca moartă părându-ți că este..
E numai iluzie, dincolo-s eu
Te-aștept cu faclii 4600
Zadarnic te sperii că ninge mereu
Că străjile drumului fumeagă mute
E numai iluzie, dincolo-s eu
Te-aștept cu faclii 4600
Hai vino și urcă și spune ceva
Birjarul e mort, are sânge de cârjă
Te-aștept fără martori în insula mea
Port haine de nuc, sunt aproape o birjă
Și dacă nu-mi vezi fața ce mi-am găsit-o
Să știi că în insula mea totuși sunt
Movila celui mai proaspăt mormânt
Întinde piciorul și calcă-l, iubito
Și asta e totul pe care diseară
Fantoma trăsurii așteaptă la scară.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie într-o insulă a morții și a iluziilor, unde realitatea este distorsionată și trecutul bântuie prezentul. Protagonistul invită pe cineva să se alăture acestei lumi sinistre, unde granița dintre viață și moarte este estompată.