Versuri corectate și adnotate
În surpătura arsă uscatu-s-au scaieții,se zgribulește luna-n răcoarea dimineții,e câmpul rupt de foame, sărac ca un păing.Trăsura se hurducă pe drumul cel șoldiu,o veche hardughie-i, un necuprins sicriu.Acoperindu-și fața, năimiții ucigașiși-ascund cu grijă frica, își fac cu greu curaj.Un negru călătorește pe lângă surugiu.Să te-ntâlnești cu moartea – ce gând zurbagiu! –mergând într-o trăsură. Viteazul … Citește mai mult
Era-n întoarcerea trăsurii-acestavânt? Sau în priviri ce pentru sinefiguri baroce luau, de îngeri, plineîn câmp de amintire, și c-un gest.Le-opreau și-apoi la clopote-azuriiiar le lăsau, când parcul cu castelîn juru-acestei lungi călătoriinu se-mbulzise și pe care el.O-nvălui și-o sili deodată:căci poartă-acum, de parcă o chemase,sili fațada să se schimbe doar.Și-apoi stătu. Și portiera-ndatăluci; din mers … Citește mai mult
Copilă, de slujnice-adesea fugisesă vadă cum noaptea și vântul, mai clar,(căci altfel din casă apar)izbucnesc afară deschise;dar nici o furtună n-a ruptnoptaticul parc uriaș în bucăți,cum al ei cuget îl rupse abrupt.când el de pe scara de mătase deopartea luat-o, ducând-o departe, departe….până ce totul trăsură era.Și neagra trăsură-i simți că miroase,în urmă stârnind urmărireași … Citește mai mult
Un trântor c-o trăsurăÎn roză a intrat –Minutele trecură –Trăsura n-a plecat –Simţind roza îndemnulTăcută l-a primit,Şi n-a ascuns polenulCând el s-a lăcomit –Apoi, când a fost cazul,Grăbit el a zburat –Ea şi-a pierdut extazul,Şi-atunci s-a ruşinat.
Aproape din zbor am prins o trăsurăplecând din hotelul Dragoni.A fost nevoie de nu puțină vreme ca să ajung la intrareunde ea m-aștepta. Înăuntru erau rudeși invitați. Doamnele-n rochii lungi,bărbații-n negru sau cenușiu,doar eu în gri. Erau doi amiralionomimi, prefectul, doi ex-miniștrifoarte vorbăreți. Am vorbit despre toate,cu preferință despre războaie de dus sau câștigat.Eu și … Citește mai mult
Capu-mi e o trăsură din cele de folos,Mijlocu-mi priimindu-l nu vei umbla pe jos,Iar coada-mi, o ştii bine, e grozăvia mării,Şi tot eu pentru tine sunt timpul desfătării.
Prin inimile voastre trec domnii cu trăsura –Sub vânata cangrenă ca sângele sau drupa.Da, mâinile acestea-mbâcsite ți-au dat cupaMurdară, să-i bei sucul amar de praf, ca zgura.Aici, în palma tristă pe care-o văd cu lupaVeneau atunci artere, acum numai gura –Un termometru umed a lins temperaturaȘi-a mai plouat aseară pe străzi la Guadelupa.Copacii pe trotuare … Citește mai mult
Diseară-i plecarea în insula mea,trăsura de nuc te așteaptă la scară,Ia-ți haine mai groase și nu-ntârzia,căci câini-polițiști s-ar putea să apară.Nu-ți face probleme, birjarul e mortși caii sunt morți și trăsura e moartă,fugim fără martori în nu știu ce port,în insula mea la cinci capete spartă.Acolo, vom crește copii monstruoși,lachei de metal și de mîzgă … Citește mai mult
Din patru direcţii şi chiar din mai multe,Un foşnet şi-un zgomot de paşi:Trăsura cu domnul Mihai EminescuSe-aude venind către Iaşi.Dar, Doamne al nostru, ce vii de departe,Ce palid la faţă mai eşti!Şi ce mai e, Doamne, prin cer şi prin stele?Şi ce e pe la Bucureşti?.Sau vii dinspre casa natală, poete?Sau vii dinspre morţi către … Citește mai mult
Diseară-i plecarea în insula meaTrăsura de nuc te așteaptă la scarăIa-ți haine mai groase și nu-ntârziaCăci câinii polițiști s-ar putea să aparăNu-ți face probleme, birjarul e mortȘi caii-s morți și trăsura e moartăFugim fără martori într-un nu știu ce portÎn insula mea la cinci capete sparteNu-ți face probleme, birjarul e mortȘi caii-s morți și trăsura … Citește mai mult