Strânge omul ca furnica
Când moare n-are nimica,
Numai două scânduri late
Și pânza pe jumătate.
Nu te bucura, bogate,
C-ai avere și-ai de toate
C-a veni moartea-ntr-o noapte
Și-atuncea le lași pe toate.
Stai, moarte, și nu veni
C-am acasă cinci copii
Și un car de datorii,
Las’ copiii să mi-i cresc,
Datorii să le plătesc.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre inevitabilitatea morții și relativitatea bogăției. Indiferent de avere, moartea vine pentru toți, iar grijile lumești, precum datoriile și copiii, nu pot schimba acest destin.