Veneai din șes,
Cu caii murgi visând,
Despiedicându-ți palmele uitate
În mângâieri,
Halucinate blând
Pe umăru-mi ascuns
Ca-ntr-o cetate..
Urcai încet prin tufe de pelin,
Când soarele cu el se da de-a dura,
Și beat erai
De-atâta dulce chin..
Și îți tăiam, prin gard,
Aprinsă
Gura..
Dar tu încălecai!..
Și pinteni dând,
Treceai ca vântul,
Necătând
În urmă..
Eu te clădeam,
Cu dorul meu flămând,
Ca o lupoaică tânără
Ce scurmă..
Sensul versurilor
Piesa descrie o amintire nostalgică a unei iubiri trecute, marcată de dor și dezamăgire. Naratorul își amintește de o întâlnire pasională, dar efemeră, cu cineva care a plecat brusc, lăsând în urmă un sentiment de pierdere și dorință neîmplinită.