Nu știu să chiui,
nici să-ndrug!
Mi-i cântecul de lână plug,
pășit
cumva
să nu strivească
sămânța florii vrând să crească.
Mai dulce-mi pare pâinea-n vară
de-i simt
și urma ei stelară.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o legătură profundă cu natura și simplitatea vieții rurale. Cântecul este văzut ca un instrument delicat, menit să protejeze și să hrănească frumusețea în creștere, iar pâinea devine simbol al unei existențe simple, dar bogate.