Mi-aprind boxa-n plină noapte, ‘s un fugar ca-n maraton
Va iau regii-n p***, să vă văd pe toți pe tron
Acum nu c-aș denigra, da’ Deni-i grasă
Cu respect și stimă, domnul Lidl, ce produse-mi dai să iau acasă?
Piesa mea-i o p*** groasă
Pista mea ce decolează cu tații tuturor, nu o să-i mai vedeți vreodată acasă
Atmosfera ce mă apasă-mi strivește capul și nu mă
mai uimește nimic, de trăiesc viața numa’ în glumă.
Tovarășii ce-ți f*t femeia de parcă ai luat-o la mâna a treia
Freacă cu una singură 3 p**i o dată, nu știu dacă ai prins ideea
S-a trezit în dimineața de raze de soare, ‘i nașpa
Că ziua mă unesc cu luna și noaptea se sparge gașca.
Acum nu c-aș da în fața ta de moș nebun și schizofrenic
Dar doar așa să înțelegi cât pot fi de angelic
O să las obrazul să cânte piesa indiferenței
Când unq repetă-n frecvențe înalte, copii să pună mâna pe mic să învețe.
Timpul necesită timp să treacă mai departe
Mă joc cu mintea mea doar să nu realizez într-un final că am probleme alarmante
Și-i păcat că-s un tip chiar ok uneori
Doar că-s dus cu pluta p-un ocean de lacrimi negre de la oameni albi
Complet neinteresat de remușcări
Parcă mi-ai plusa niște ani? Nu-i vina c-arat așa
Doar că viața m-a băgat unde ‘și făcea satan veacu’
‘S unu la unu cu bancomatul, doar că eu am un leu și el mai mulți.
‘Mi pierd timpul cu oameni inculți cărora le pasă când f*ti
Și râd necontrolat când le spui „prepuț” sau „puți”
Ai impresia că sari din lac în puț, deși ți-a spus că e virgină
Vezi tu, lumea minte că altfel n-ar avea sens să trăim.
Vezi tu, viața-i ciudată ca un tocilar ce-ți face avansuri
Cum ar fi să ai în mânecă doar asul? Faci magii sau îți asumi?
Mă gândesc uneori cât de complex e capul meu
Și după regret că-s narcisist, dar asta e, n-am ce să fac, prietene
Sensul versurilor
Piesa este o introspecție asupra vieții, societății și a propriilor defecte. Artistul exprimă un sentiment de detașare și cinism, dar și momente de vulnerabilitate și auto-reflecție, toate filtrate printr-un stil narativ complex și metaforic.