Și azi dimineață îmi venea să vomit,
Ceasul parcă nici el nu a mai avut timp.
Sunt legat în lanț, moartea-mi stă-n față,
Mă simt retras, ca apa de gheață.
Sunt legat în lanț… Sunt în mare necaz,
Sunt legat în lanț… Eu nu mai am haz,
Sunt legat în lanț… Este agasant,
Când nu am voie să gândesc e agonizant…
Și azi dimineața când eu m-am trezit,
Soarele în cer nu a mai strălucit,
Că lumea s-a schimbat deodată în gri,
Acum eu sunt izolat, cum voi trăi?
Sunt legat în lanț… Sunt în mare necaz,
Sunt legat în lanț… Eu nu mai am haz,
Sunt legat în lanț… Este agasant,
Când nu am voie să gândesc e agonizant…
După 20 de beri imaginate după comă,
Mă trezesc fără să vreau acoperit de vomă,
Mă uit la omu’ din spate s-a împușcat acum o lună,
Mirosea tot a cadavru și era plin de minciună.
Sunt legat în lanț… Sunt în mare necaz,
Sunt legat în lanț… Eu nu mai am haz,
Sunt legat în lanț… Este agasant,
Când nu am voie să gândesc e agonizant…
Și azi dimineața când eu m-am trezit,
Soarele în cer nu a mai strălucit,
Că lumea s-a schimbat deodată în gri,
Acum eu sunt izolat, cum voi trăi?
Sunt legat în lanț… Sunt în mare necaz,
Sunt legat în lanț… Eu nu mai am haz,
Sunt legat în lanț… Este agasant,
Când nu am voie să gândesc e agonizant…
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de izolare, agonie și depresie profundă. Protagonistul se simte captiv, incapabil să gândească liber și copleșit de o realitate sumbră și dezolantă.