Unknown – Introspecție

Refren:
Mulți mă-ntreabă multe, da’ nu-ntreabă corect
„Cine ești acum?” e întrebarea ce-o aștept
Că Petri a murit, Ștricu s-a dus după el
Parțial pot spune că trăiesc în caracter.
În amintiri trăiesc și-mi doresc de multe ori
Să fie tot ca înainte, să plutesc pe nori
Nu să zac sub ei, într-o lume în care
Dacă aș avea de ales, n-aș lua în considerare.
N-am vrut să mă nasc aici, dar am concepția
Că nimeni nu primește să ducă cât n-ar putea
Asta mă face să pășesc în continuare
Chiar de cu pași de pierzare ghidați către mare.
Planul e mare, noi suntem toți o mică parte
Va veni și rândul nostru, așa scrie în carte
Viața e o piesă, cineva roluri împarte
Toate diferite, dar toate se termină cu moarte.

Refren:
Nu mă știi, n-ai de unde, mă știai cândva
Acum nu mi se mai spune cum mi se spunea
Nu mai sunt cineva, sunt un nimeni altul
Obstacolul peste care ai făcut saltul.
Maturizarea e inevitabilă, doar că
Nu toți ne maturizăm la aceeași vârstă
Unii prea târziu, unii prea devreme
Slăbiți și supărați de atâtea probleme.
Scriu aceste catrene să-mi transpun suferința
În singurul lucru ce-mi mai merită credința
Un pix și-o foaie, lucruri neînsemnate ție
Dar prin pix pun suflet și foaia devine vie.
Refuz să cred în prieteni, sincer mi-e teamă
Să nu se-ntâmple la fel, la spate să țină armă
Și când îmi va fi mai greu, să dispară
Cu suflete pline de iarnă, toți așteaptă vară.
Mă privesc în ochi, ce senzație ciudată
În timpul introspecției șapte persoane se arată
Nu mai sunt unul, acum suntem mai mulți
Și pe câți i-ai cunoscut, poți să-i uiți.