Nu te poți ascunde de rău, este universal
Zilele tale se scurg total, alergi dar unde crezi că te ascunzi în zadar?
asta-i iarna atomică, îmbracă-te gros, n-ai să mai vezi bombe căzând dintr-un cel luminos
mai bine uită-te-n jos
Adună atâta tensiune, plouă, aproape simți cum crapă solul
Omul împarte somnolență doar visându-și rolul
de dincolo de geamuri vin concerte de mitraliere
idolul tău împușcă tot la cerere
Cu nouă ordine printând bilețelele
Nu te naști ucigaș, înveți pe parcurs,
începe să-ți placă, dai curs și când te uiți în spate te simți într-un alt concurs
în care se smulg bucăți întregi de țări, se distrug cele mai vechi hărți
și noi istorii mincinoase își fac loc printre cărți
MC-ii se văd ca ultima formă de propagandă, ambalați pe bandă,
împotmoliți când dau pe bandă? uciși de propria bandă
Scriu versuri sub presiune ca soldații în tranșee
Ultima scrisoare, Odisee, cu imaginea inamicului sculptată pe cornee.
Apoi tu aice fără biruință
Nu poți ca să intri cu a mea voință.
Du-te la oștire! Pentru țara mori!
Și-ți va fi mormântul coronat cu flori!” – Fragment din Muma lui Ștefan cel Mare – Vasile Ștefan Fusa.
Gloantele pleacă dintr-un lan de grâu
lovește sub vesta de kevlar în brâu
Cade, n-are habar, sângele curge pârâu
Venim alergând din liziere
Aducem vești proaste scuipate din mitraliere
Ai cerut durere?
Să fii pregătit să ți se-ofere
Orele nu mai trec, timpul a murit, aruncă ceasul
Te întorci acasă, ras, nu-ți mai recunoști orașul
Miroase a ars? Astupă-ți nasul
Îi vezi cum sparg uși
N-au mandat dar saltă și-narmează păpuși
Instrucția vine acuși
Și apoi pe câmpurile morții suprapuși
Salvat, soldatul Ion, ancorat la un nou maraton
cu sacul încărcat, flotări pe beton, sacrificat ca orice alt pion
După dansul atâtor titani, rămân sate întregi pline de orfani
Pentru adopție? Nu sunt fani!
Educația lor? Nu sunt bani!
Lumea n-are timp de răgaz
trebuie săpat după aur și gaz
Printre rămășițele celor care au pierit în acest mare necaz
Focul se-ntinde rapid, au grijă să mențină scânteia și să ne-ascundă cheia
Ca să-mi hrănesc familia mea, ucid pe membrii alteia
Sensul versurilor
Piesa descrie ororile și absurditatea războiului, sacrificiul soldaților și manipularea prin propagandă. Violența și disperarea sunt omniprezente, culminând cu o dilemă morală brutală.