Un Jmk – Catacombe 1942

Îmi fac un duș, mă scald în sânge, joc poker cu cadavrele
Pe diavol l-am împăiat, l-am spânzurat cu coarnele
Șerpii mișună prin camere, calc pe pete și pe capete de sânge
Mă-acopăr cu plăpumi, cu-aripi moarte de înger, fără traume
Boxez cu un cadavru ce tocmai s-a spânzurat
N-am făcut pactul cu dracu’ însă vezi, l-am posedat
La 4 trebuie să ajung cât mai repede la morgă
Că azi îmi ești oaspete și trebuie să-ți gătesc o ciorbă
Vreau ca toți Zeii să-ngenuncheze-n fața mea
Și dacă nu există, am să-i creez ca s-am pe cine-ngenunchea
E atât de frig și ca să nu îngheț
Mi-am dat foc și simt încet, încet cum mă încălzesc
Și văd în jurul meu, apare pentagrama
Ritualul e făcut, acum se lasă drama
Pe pieptul ei feroce
Mânjit de sânge-ntruna
Vomită tarantule
Și ține-n palme luna
Și văd se scaldă-n sânge
Se-acoperă cu oase
Cu lacrimi de foc plânge
Și zâmbete descoase
Pe morți ea îi trezește iar noaptea când adormi
Ți-aștern peste cadavru sute de mii de flori
Din colțul nopții negre, eu o privii mai bine
Din stele închegate, plângea cu un surâs
Iar după praful rece șters din albastre vitrine
Se deschid sertare, și geamurile se sparg brusc
Și zboară cărți prin aer așa cum ți-am mai spus
Adună-ți toate forțele că au zburat prin cimitir
Aprinde-ți toate torțele că-i întuneric cât respiri
Și la lumină nu-s vampiri da’ tu te prinzi în iederă
Și-apoi când le trăiești te miri.
Puteți să veniți să mă legați un întreg univers
Și-apoi să fugiți panicați când vă arăt certificatu’ de deces
Am ieșit câteva ore să dau ceva pe tobe
Soarele răsare, eu mă retrag în catacombe

Sensul versurilor

Piesa descrie o scenă macabră și suprarealistă, plină de imagini violente și elemente oculte. Naratorul se află într-o lume a morții și a ritualurilor, sfidând divinitatea și invocând forțe întunecate.

Lasă un comentariu