Am un bazar de zări și firmamente
De cioburi noi de lună și planeți.
Aștri defuncți atârnă de pereți,
Împerecheați cu zeci de instrumente.
Tablouri fără dată, cărți, portrete,
Pendule-n care cucul s-a oprit.
Spade cu vârful ars și ruginit,
Icoane, plajuri, chivote, stilete
Am chei pe toate ușile-ncuiate,
Cântare, cumpeni și măsuri
De prețuit cenușile necercetate.
Din sufletul imponderabilei naturi.
Am site fine de cernut polenul
Împrăștiat cu-albinele pe bolți:
Unelte cu-ascuțișuri și cu colți.
Pentru găsit volumul, numărul și genul.
Corăbii ancorate-n câte-o mare,
Orașe grămădite-n crepuscul,
Câmpii întinse și pământ destul.
Subt clopotele câtorva pahare,
Hlamide albe, mitre și coroane
Pot unge papi, uzurpatori și regi,
Neamuri pierdute și vecii întregi.
Stau condensate-n rânduri de flacoane.
Un semn, și tâmpla cerului se-apleacă.
Un semn, și uraganul s-a trezit.
Un semn, și neamuri noi s-au zămislit!
Dar semnul mâna mea nu vrea să-l facă!
În farmacia mea atotlecuitoare
Aleanuri am la chinuri le-abia simțite,
Misterioase și nemaitămăduite,
Pe când prin jur se naște lumea șubredă și moare.
Pe șesul negru cu lumini de ceară.
Pot frământa din tină și scuipat
Un nou Adam, gigantic și nerăzbunat.
Aștept, îngenunchiată, plebea să mi-l ceară.
Eu mă fălesc că nu vând ca atâția
Tezaurele mele. Nici nu știu
Dacă pe piață Dumnezeu cel viu
S-a ieftinit mai mult decât tărâțea.
Mormânt închis la zgomotul de-afară,
Contemplu-a cârtițelor bucurie
Lingându-și puii cu idolatrie.
Băloși, subt steaua mea polară.
Sensul versurilor
Piesa descrie un creator atotputernic, un vraci, care deține controlul asupra elementelor și vieții. Cu toate acestea, el alege să nu intervină, așteptând un semn sau o cerere din partea oamenilor, preferând contemplarea în singurătate.