Tudor Arghezi – Un Altul Zise

Un altul zise: – Oameni, ca să-nțelegeți bine
Tot rostul fără seamăn, ce vi se și cuvine,
Și noi, tâlmacii legii, ne-am hotărât supuși
Să ascultăm porunca unei mai măr păpuși.
Că-i zice Domn sau Rege, Sultan sau Președinte,
Totuna e, la urmă: zicala de cuvinte.
El dă dintr-o sprânceană, l-am și-nțeles, că-l știu,
Fie că-i cu coroana, tichie sau chipiu,
Și voia lui de pace
Sau de război e lege, că vrea sau se preface.
Atunci, se arătară cinci inși ca de argint,
Cu mâna-ncârligată în sus, blagoslovind,
Ca să dezlege, – zice Iordanul din pustie, –
Curelele opincii Celui-ce-va-să-vie.
Neîmbrăcați în piele de capră, groși în fuste
Și burți, dădeau dovadă că nu mâncau lăcuste,
Ca omul sihăstriei, naintemergătorul
Ioan Botezătorul. Cu foalele lăsate stă otova piciorul.
Pe frunți purtau cunună cu fund, ca de tângire,
Sticlind din diamante, smaralde și safire.
Veneau sunând cădelniți în jurul lor și alții,
Un cor de glasuri, psalții.
– Noi suntem totdeauna cu orice stăpânire
Și-o legănăm cu stihuri cântate din psaltire,
Creștinii cu creștinii, păgânii cu păgânii,
Că Dumnezeu ne-alege să ne-ascultăm stăpânii.
Ieșea șoptit un murmur, din pâlc, o rugăciune:
Deșertăciune-s toate, suntem deșertăciune..
Nu-ți bizui nădejdea de mâine niciodată
Pe zilele, ca zoana și pleava vânturată..
În gemete și plânset ne trecem și-n povară..
Nu adunați în viața durerilor comoara.
Comoara voastră-i strânsă în cer și, după moarte,
Cel ce cunoaște toate vă cheamă și v-o-mparte..
Iubiți-vă mai-marii și-i ascultați.. Veniți
Și-ngenuncheați la tronul aleșilor, smeriți..
Sunteți flămânzi desculți și goi? Un sătul
Nu are ce v-așteaptă, pe voi, mai îndestul.
Uitați-vă-n văzduhuri cum cele zburătoare
Nu se-ngrijesc de hrană și-o au cu-mbelșugare..
Și cine-i învestmântă pe crini împărățește?
Izvoarele și unda lor cine le păzește?..
Răbdați cu bucurie mucenie și chin,
Prigoană, nedreptate, batjocură.. Amin.