Spuză fierbinte, drumul fierbinte.
Câmpie de oseminte.
Mi-e ca o coajă de pâine arsă-n gură.
Și balele-s ca saramura.
Limba mi-i ca piatra de ascuțit coasa.
S-au lăsat pe mine pereții, bârnele, și toată casa.
Se strânge coșciug.
Mă frânge un zăvor, mă rupe un belciug.
Am în gâtlej lacăte sparte.
Un lanț m-a-ncolăcit cu zale moarte.
Ai văzut luna.
Nebună?
A intrat pe furiș
În trestie și păpuriș.
Secera de-a valma rogoz, șerpi și broaște.
Pe la ferestre trece chivotul
stelelor cu sfintele moaște.
Vine otravă cu sânge, pe moară
Nu bea mocirla murdară!
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de suferință profundă și decădere, folosind imagini puternice ale morții și ale unui mediu ostil. Vorbitorul se simte captiv și sufocat de circumstanțe, într-o lume întunecată și amenințătoare.