Biata bătrână a murit,
Știa că moare negreșit,
Ca toți bătrânii când se simt că-ngheață,
Intrând încet cu mâinile în ceață.
I-am văzut sufletul trecând,
În lumea cealaltă,
Prin plopii vineți, strânși la rând
Și laolaltă.
Un medic îngrijea piciorul stafidit,
O fată mică și o soră grasă,
Parcă un străin a-ncremenit
Între făclii pe masă.
Cățelul a rămas fata bătrână,
Nu-i mai ajunge botul pân’ la mână,
Retras pentru marea rugăciune
La piept, Iertăciune.
Va fi-mbrăcat în albituri curate,
Trupul ei văduv de durere,
Nesimțitor la ceasul jumătate
Care bate după 8 mistere.
Posomorât azi, câinele nu are
Lapte, n-are de mâncare.
S-a întrerupt gospodăria
Și s-au închis dulapul și bucătăria.
Piulița de aramă
Lucește ca un astru solitar,
Și luna și-a făcut un far
Din turlă-nvăluită-n scamă.
Sensul versurilor
Piesa descrie moartea unei bătrâne și impactul acestei pierderi asupra celor din jur, inclusiv animalul de companie. Se pune accent pe tristețe, părăsire și finalul unei vieți.
