Noaptea.
Ar fugi și n-are drum,
Dar se face fir de fum,
Se pitește să se țeasă,
În păduri cu frunza deasă.
De vecii, flăcăul soare
Umblă-n hău să se-nsoare
Și o caută prin lume,
Cu inel, să se cunune.
Doamne, ce fel de răbdare
Dragostea și asta are!
Zi de zi el o aleargă
Și o place că e neagră.
Dar s-o ia, cum și de unde?
El se-arată, ea se-ascunde.
Hărăpoaica vrea să moară
Și frumoasă și fecioară.
Sensul versurilor
Poezia descrie o dragoste imposibilă dintre Soare și Noapte. Noaptea se ascunde, iar Soarele o caută neîncetat, simbolizând o atracție eternă, dar neîmplinită.