Mulțumită.
Mi-a ieșit în drum cu bine
Fata donițelor pline,
Aducând de la izvor
Apă vie tuturor
De la seceră și coasă
Fata ochiului frumoasă,
Zveltă, naltă și ușoară
Cu glezne de căprioară.
Și desculță parcă zboară.
Mulțumescu-ți Păpădie,
Că mi-ai dat să sorb și mie.
De-atunci mintea mi-e mai vie
Și o nouă fericire
Mi se-așterne pe psaltire.
Toate-mi ies mereu din plin,
Înmulțite cum îmi vin.
Și am fost și eu întâiul
De ți-am sărutat călcâiul.
Otopeni.
Tudor Arghezi -VERSURI – 1980
Sensul versurilor
Poezia exprimă recunoștința față de o entitate divină sau o personificare a naturii (Păpădie) pentru darul vieții și al inspirației. Vorbitorul se simte binecuvântat și transformat de această experiență, simțind o nouă fericire și abundență în viața sa.