Mița
Când se scoală iese-n tindă.
De-abia-ncepe să se-ntindă,
Și-obosită de căscat
Se întoarce iar în pat.
Ca să doarmă și mai bine,
Laba căpătâi și-o ține,
Și din vis, cum s-a adus,
Că s-a pus cu burta-n sus.
Dar scurteica-i, ca de vată,
Cu opt nasturi e-ncheiată :
Și dormind și dolofani
Sug din ea cinci cotoșmani.
Creștetul, bălțat pieziș,
Pare strâns ca-ntr-un bariș
Înnodat cu două funte :
La urechile din frunte.
Ea visează poate, parcă,
O plimbare într-o barcă,
Pe un luciu argintiu
Poate chiar în Cișmigiu.
Că-i dă coadă-n ritm târcoale,
Ca-ntr-un lac de apă moale,
Coada ei de păr de pâslă,
Bătând perna ca o vâslă.
Sensul versurilor
Poezia descrie o pisică pe nume Mița, surprinsă în somn și visare. Versurile evocă o atmosferă caldă și intimă, concentrându-se pe gesturile și stările felinei.