Miez de noapte.
Întâlnite-n vârful crucii,
Față-n față, steaua, luna,
Se privesc și, câte una,
Stelele deșteaptă nucii.
Și pe-al cerului pieptar
Scapără frumoșii teferi
Sumedenii de luceferi,
Plini de voie și de har.
Din apus la răsărit
Toată iarba de pe cer,
Mică-n bob cât un piper,
A-nflorit și-a tresărit.
Și pe când îmbătrânește
Lumea, jos, printre cotețe,
Într-o nouă tinerețe
Zilnic cerul nopții crește.
Sensul versurilor
Poezia descrie frumusețea și misterul nopții, cu elemente cosmice și naturale care se împletesc. Se sugerează o reînnoire continuă a cerului nocturn, contrastând cu îmbătrânirea lumii terestre.