Lacrima
Lacrima e sfântă, fată,
Îi e sufletului dată,
Când graiul a încetat
Și tăcută, pustnicește,
Numai lacrima vorbește,
Cu oftatul mut și sfânt,
Despărțită de pământ.
Dar cu seara împreună
Îți urează noapte bună.
Vii tu, lacrimă, din lună?
Sensul versurilor
Poezia explorează lacrima ca expresie a sufletului, un limbaj mut și sfânt atunci când cuvintele nu mai pot exprima sentimentele. Lacrima este văzută ca o entitate aproape magică, legată de natură și de emoțiile profunde.